"Aveti grijă ca odată cu apa să nu aruncaţi şi copilul din albie" - le tot reamintea Ceauşescu, în chiar anul căderii sale, cu-o frază din peremiologia aborigenă, celor care doreau să reformeze "socialismul" (în fapt, socialismul de stat ori "lagărul socialist"). Bătrânul cadrist, ultimul mohican stalinist, în fond, avea dreptate: orice vânticel de reformă, orice adiere de libertate, orice iz de democraţie erau inexorabil fatale pentru superkafkianul Lagăr: o construcţie a răului (disimulat în bine!) atât de perfectă, încât şi un singur cui dacă ai fi scos din schelăria-i hidoasă, golemul s-ar fi prăbuşit, aşa cum s-a şi întâmplat în realitate: protocronica "primăvară de la Praga" va fi fost urmată, preste mode şi timp, de solidarnoscica "primăvară de la Varşovia", apoi de perestroikista "primăvară de la Moscova", cu rezultatul care a devenit istorie deja: a pierit nu doar socialismul de stat, dar şi statul comunizmului triumfător însuşi - URSS... Însă oamenii Lagărului, disimulaţi în contrariul lor printr-o ingenioasă zmecherie numită "perestroika", iar la ai noştri "revoluţie", nu doar că au supravieţuit prăbuşirii vechii lumi, însă - până una alta - vor deveni şi învingătorii noii lumi, pe care timp de 10-15 ani o vor făuri-o după chipul şi asemănarea lor. Din fericire, Ro avu norocul chior de a apuca subt umbrela nord-atlanticilor, care ori o vor modela după chipul şi asemănarea dumnealor, ori o vor abandona (iar) pe mâna nemernicilor. Iar asta vom vedea în cel mai scurt viitor... :idea:
Monday, August 25, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment