Despre blogu lu DT, si de ce nu mai e... :(

Dacă vă interesează şi părerea mea - a propos de discuţia voastră despre blogul lu DT -, aflaţi că ista, aşa cum o pornise, ar fi ajuns în curand cel mai tare din blogosfera Ro, fiindcă izbutise, precum Ulysse, să insinueze însuşi calul troian în cetatea lu zoso şi-alde paraipan : adicătelea, subt figura unui disident şi artist baban, în principiu domn şi aerian, se-nghesuiseră un număr de lăncieri şi ghiogari ai pamfletului mai terran, maeştri ai răsboiului cu orişice duşman, care-n curând ar fi făcut arşice toate statuile pitice din sala de festivităţi a blogosferei zoso-priamice, fiidcă ar fi fost vba de profesionişti ai artei scrisului cu litere ca nişte oţelite alice, nu cu copilăreşti cirice. Din păcate, my friend Dorin, un om de-o corectitudine ce l-ar face sublim în sferele lu Elohim, evident, iar nu la Romanica pe care-o ştim, s-a speriat de turnura prea abrupt vertiginoasă a forumului ce singurel, de altfel, l-a creat, dar pe care l-ar fi vrut, probabil, mai aşezat, mai împăcat, pacific ca o beserica gata să-şi primeasca enoriaşii veniţi duminica la icoana Maicii Domnului la sfânt poopat, iar nu o bioramă vie din eterna şi fascinanta noastră Rumânie, olelie-lie…

ps. Cât despre crunta bătălie care a avut loc, cică, între gabhryel al nostrum şi Florin Iaru, un expert în poesie, asta e un alt mod de a ne băga singuri în a burghezilor gentilomi fandacsie, dându-ne păsări de pradă în colivie ; în realitate, n-am asistat decât la una din binecunoscutele scene de hiisterie ale lu gabhryel, altfel un hom de omenie, şi el, dar pe care intelighenţii din lumea mare şi, scussi, cam plictisitoare (fiindcă in lumea asta se perorează ca de la amvon şi încă de la microfon, cu mimică şi glas de evanghelist de gramofon, fără feedback şi cu ecou de slon, iar nu cu larmă boborală sau alt natural svon…) îl privesc doar ca pe o calibanică arătare, şi de aici mâniile unuia care-i muult prea domn, pardon…