Domnule Preşedinte,

Gura lumii slobodă! N-ai cum s-o mai opreşti, decât dacă nu greşeşti! Dar atunci înseamnă că nu mai eşti om, ci Domn, te pomeneşti...!

În loc să spuneţi că tonomatu sau dreaku e vinovatu, mai bine l-aţi căuta în coteţu unui cocoş din curtea dvs, unde veţi descoperi nu un coş cu ouă din care va să iasă cică puierniţa populară cea nouă, ci Păpuşaru’ care le are fix pe-amândouă: şi inema dvs de Marinar ce-şi cântă serenada tristă pe Black Sea, amarată la o dană din portu maritim Pleşcoi, ca drea, şi otgoanele cu care la o adică vă v-a manevra, cică ca s-o luaţi spre Marmara, în întâmpinarea Flotei a VI-a eliberatoare, căci în realitate capul compas e at home, aloo, spre penzia nemuritoare, alături de cucuveaua zâmbitoare, tzapulica behăitoare şi alte cadre mai mult or mai putin animale (vedeţi că n-am spus paramilitare ?)

Singurul cap care tre să cadă de la PDL ca sa fie pace, si tonomatele să cânte (iar) geamparaua ce vă place, e capul moş-cocoşului ce v-a îmbrobodit, căci dacă ne punem pe BOCcit, acum, în prag de sufragiu universalo-sfirijit, dar de unii pe viaţă şi pe moarte pândit, şi când găurelele negre ale tembelilor savanţi ce se joacă de-a Big Bangul şi la Geneva în deal, şi la Teheran mai la val', ne-ngrozesc mai rău ca pe Felix Motanu în pericol să fie absorbit de gaura din propriu-i caşcaval, ne-nhaţă dreaq Ivan cel fatal.

Hai, s-aveţi voie bună şi să dea Domnul să cadă banul pe cap, căci pajura e izdap, izdap, câne turbat, ascultaţi ce vă spune un poet curat netonomat, aloo.