Pacat de voinic...

A te dezice public de Traian Basescu si de PDL tocmai acum, cand presedintele si premierul sunt pe cale sa obtina - prin Legea Salarizarii Unice, ce va desfiinta imensele privilegii pe care si le-au creat ex-tovii si ex-baietii dupa revolutie - o prima reala victorie impotriva "sistemului ticalosit" (si-n pofida faptului ca inca nu exista majoritatea aceea confortabila, pe care presedintele-jucator o ceruse romanilor pentru implementarea masurilor radicale de demantelare a "sistemului ticalosit"), zau, nu mi se pare a fi un gest demn de o singulara si de altfel populara constiintza Ro. Desi admit ca pentru un om cu o gandire personala matura, chit ca mic-burgheza ori de onest cap responsabil de familie, gestul cu pricina e OK, totusi l-as fi preferat pe marele poet in continuare in postura de incurabil naiv, insa de brav trompet al sperantei ca macar un om in tzeara asta ar mai vrea sa faca nu ceea ce se poate face, ci ceea ce trebuie facut.

Sau, daca chiar a fost nevoie ca poetu sa se dezica de Base inainte de a canta cocosu de 3 ori, fiindca asta e situatia si nu prea se stie incotro se va scurge puterea, n-asa?, macar sa fii spus naiba ca Antonescu are nu doar "ochi frumosi" - asa o fi ? -, dar si limba frumoasa, cinste cui te-a vorbit...

Parerea mea, a nu se supara.