A propos de grevisti ai foamei… Haideti sa va povestesc si voua cum m-a impiedicat N.Manolescu, pe mine personal, sa fac o greva a foamei ce m-ar fi propulsat, hat demult, in calindar… oops
Unii dintre dvs – cei mai varstnici – stiu ce eveniment istoric s-a petrecut la 19 august 1991. Atunci, fortele fidele vechiului regim sovietic, ala de dinainte de glassnost si de perestroika, mai precis, speriate de turnura pe care o luase “revolutia” lupilor tineri din kgb si de perspectiva disparitiei Tarii Sovietelor, l-au detronat pe Mihail Gorbaciov printr-un puci militar de opereta, in care fiorosii maresali ai Armatei Rosii au sfarsit prin a se chercheli in direct si la ora de varf mondial, facandu-se iremediabil de ris. Preste mode si timp, noi am cam priceput ca toata tevatura aia n-a fost decat o alta diversiune marca kgb, un fel de “revolutie in direct” a rusnacilor, dupa ce experimentasera “revolutia in direct” a rumanilor “vecini si frati”, scenariu care avea sa-l propulseze in fruntea “revolutiei rusesti” pe noul Salvator al tovilor si baietilor ex-sovietici, tzarul Boris Eltzin, predecesorul si propulsorul actualului tzar, Vladimir Putin. Atunci, insa, nici macar Ivan Ilici al nost’ (al lor 
) nu s-a prins de figura, repezindu-se ca toanta-n balci la Biharia sa tzina mai degraba cu cine nu trebuia, decat cu amicu-i Gorbi, n-asa?, celelalte sfortze de pe scena politica loco fiind si ele la pamant, in privintza reactiei fatza de aparent ingrozitorul eveniment; singurul care s-a dovedit a fi pe faza, dand un comunicat f. prompt & mumos, in care condamna puciul rusinos, a fost Nicolae Manolescu, pe atunci presedinte al PAC si mare sperantza a politicii democratice Ro (zborul sau politic a fost deturnat, din pacate, de kkrezele hyperbolice ale Tzapului cederisto-coposist, insa n-as vrea sa insist… ).
) nu s-a prins de figura, repezindu-se ca toanta-n balci la Biharia sa tzina mai degraba cu cine nu trebuia, decat cu amicu-i Gorbi, n-asa?, celelalte sfortze de pe scena politica loco fiind si ele la pamant, in privintza reactiei fatza de aparent ingrozitorul eveniment; singurul care s-a dovedit a fi pe faza, dand un comunicat f. prompt & mumos, in care condamna puciul rusinos, a fost Nicolae Manolescu, pe atunci presedinte al PAC si mare sperantza a politicii democratice Ro (zborul sau politic a fost deturnat, din pacate, de kkrezele hyperbolice ale Tzapului cederisto-coposist, insa n-as vrea sa insist… ).
In momentul in care am aflat de puciul Reactiunii Ru si inainte de a vedea la tv (in dupa amiaza zilei de 19.08.1991) reactia lui N.Manolescu, io am avut propria-mi reactie, aloo : vazand sirurile nesfarsite de tancuri puciste ce se indreptau spre Moscova carciumareasa , in timp ce prin studiourile rusesti incepusera sa se perinde pucistii cu votca-n nas, si cuprinzandu-ma brusc o furie si-o deznadeje fara margini, am apucat mashinutza mea de scris flying fish si-am trantit-o violent de podea, in timp ce saraca nevasta-mea ma privea perplexa -, iar dupa ce m-am recules cat de cat, cu capul cazut plumb in maini ca ganditorul de hamangia si mut ca o lebada, cum ar veni, m-am apucat si i-am scris lui Nicolae Manolescu, director al Romaniei literare, scrisoarea a carei ciorna o puteti viziona mai sus si ceti mai jos, in care anuntzam mapamondu literar Ro ca sunt gata sa-ncep greva foamei si sa o continui pana la moarte, aloo, daca nu mi se vor indeplini strict cumulativ un numar de dorintze personale & politice… N-am nici o indoiala ca, daca N.Manolescu mi-ar fi publicat atunci scrisoarea si daca nu mi s-ar fi indeplinit conditiile cumulative, io as fi fost obligat de cuvantu-mi dat sa continui greva foamei pana la capat, aloo… Din fericire, N.Manolescu a avut mai multa minte ca mine si m-a impiedicat sa sucomb subt ranjetele baietilor zmecheri, Ru & Ro, prezervandu-ma pt gloriosu-mi viitor de Avp of Hypernor , reshpektive mi-a publicat scrisoarea la pastele cailor… 
, in timp ce prin studiourile rusesti incepusera sa se perinde pucistii cu votca-n nas, si cuprinzandu-ma brusc o furie si-o deznadeje fara margini, am apucat mashinutza mea de scris flying fish si-am trantit-o violent de podea, in timp ce saraca nevasta-mea ma privea perplexa -, iar dupa ce m-am recules cat de cat, cu capul cazut plumb in maini ca ganditorul de hamangia si mut ca o lebada, cum ar veni, m-am apucat si i-am scris lui Nicolae Manolescu, director al Romaniei literare, scrisoarea a carei ciorna o puteti viziona mai sus si ceti mai jos, in care anuntzam mapamondu literar Ro ca sunt gata sa-ncep greva foamei si sa o continui pana la moarte, aloo, daca nu mi se vor indeplini strict cumulativ un numar de dorintze personale & politice… N-am nici o indoiala ca, daca N.Manolescu mi-ar fi publicat atunci scrisoarea si daca nu mi s-ar fi indeplinit conditiile cumulative, io as fi fost obligat de cuvantu-mi dat sa continui greva foamei pana la capat, aloo… Din fericire, N.Manolescu a avut mai multa minte ca mine si m-a impiedicat sa sucomb subt ranjetele baietilor zmecheri, Ru & Ro, prezervandu-ma pt gloriosu-mi viitor de Avp of Hypernor , reshpektive mi-a publicat scrisoarea la pastele cailor…
ps. Ciorna scrisorii din fabula o puteti ceti aici
ps. Repet ceea ce-am spus la #17: n-am avut nicio intentie de a bagateliza, doamne fereste, apelul tau la presedinte, ci doar de a-ti atrage amical atentia asupra lipsei linkului sau referintelor. Ca am facut-o in stilu avepe, asta e alta chestie, my friend.
No comments:
Post a Comment