Planeta-Ou

In conceptia mea, Viata are origine comuna, iar Kosmosul e un fel de Pom al Vieţii (Tree of Life), care a germinat acum 15 de miliarde de anişori din sămanţa Atomului Primar, iar de-atunci creşte, creşte, creşte, părând că nu se mai opreşte, doamne fereşte, şi care după ce a făcut tulpină, ramuri, frunze şi flori, subt forma galaxiilor, nebuloaselor şi-a altor încrengături de sori, a făcut şi fructe, mai incoace, fireşte, subt forma planetelor ţintuite in al gravitaţiei cleşte, una dintre aceste fructe fiind chiar planeta albastră, asta a noastră, cuibarită subt steaua care ne-ncălzeşte şi deci ne cloceşte, aloo, şi din care – după miriade de ani de incubare – am ieşit noi, puişorii săi moi, la soare, muncindu-ne apoi să săltăm din germinativu’ noroi, prin generaţiile de didiloi succesoare, ca să ne prefacem – “la sfarsita lumii”, pai cum dreq – într-o Entitate şi mai mare, a cărei sămânţă se va arunca, cumva, în metagalaxia înconjuratoare, până la stadiu ăla Omega, când sămânţa germinatoare pornită hăt cândva din Alpha Male – singularitatea initiala – se va unifica din nou în Atomu Final / Primar, se pare…

Ei bine, aşa cum într-un pom există, dupa stadiu-i de floare, fructişoare înca acrite şi alte fructe binişor pârguite, iar unele deja uşor îndulcite, n-aşa? (pana la deplina coacere, cum ar veni), aşa şi-n Pomul Vietii pot coegzista fructe – planete, bre – unde viaţa e încă acrită, iar în altele destul de pârguită, însă per total universal distanţa în timp evoluţional dintre vieţişoarele astea de pe-al coroanei metagalactice areal fructifero-planetar nu e totuşi suficient de mare ca să putem spune că o civilizaţie sau alta e mai în stare de re-germinare (deci coaptă deplin, sa zicem ca o caisa aromitoare). Cu alte cuvinte, extratereştrii ăia or egzista, io nu zic ba (ca si puzderia de fructe din gradina mea sau a ta), însa ei nu pot fi mult mai avansati, în timpu evoluţional virtual, decât Planeta-Ou din sistemu nost’ solar. Si deci, până una-alta, suntem singuri, halal... :oops: