Povestea imaginii publice sau cand porcu devine miel, si vitzavercea...

Cand e vba de oamenii politici, ceea ce ne place or ne displace la ei este imaginea lor publica, buna sau rea. Iar asta - imaginea - nu depinde de noi, sau nu depinde numai de noi, ci in primul rand de fabricanti de branduri : directorii de opinii media, administratorii de public relations, advertiserii, staffurile de campanii electorale, gura lumii si, nu chiar in ultimul rand, depinde de charisma lor personala.

Numai atunci cand tu, observatorul persoanei publice, esti suficient de informat, de experimentat, de inteligent si de dezinteresat material sau afectiv in spetza (dar nu « impartial ca tont romanu », n-asa ?), sau cand persoana are o aura charismatica uriasa, poti spera sa obti o perceptie cat mai aproape de realitate fata de persoana respectiva (si nici atunci, aloo, daca - de ex. - aura persoanei pare pozitiva, dar intentiile sale sunt malefice, caz in care numai examinarea faptelor persoanei, post-factum, poate sa-ti spuna daca persoana a fost buna sau rea).

Sa luam de-un paregzamplu persoana publica EBA. Ce stiam noi despre fata asta pana mai alaltarea, decat ceea ce ne exibase media tabloida (de bulevard sau de scandal/ senzational) ? Stiam ca este fata cam rasfatzata a lu tata, ca circula cu o masina disproportionata prin oras, ca e cam agramaticutza si deci cam prostutza, n-asa ? ca ar fi angajata - pe sume nepotrivite pentru fiica unui luptator contra coruptiei - la niste clienti cam umbrosi de la Golden Shpritz, ca a umblat cu baiatu combinagiului Hrebe si ca cam ii place sa se vada prin Can Can or prin Click. Cam asta era imaginea publica a lui EBA, pe care niciunul dintre noi n-o cunostea personal, dar – cu toate astea – am fi bagat mana-n foc ca-i stim si artzagu, si partzagu, n-asa ? Numai un singur om stia cum e fata cu pricina in sinea sa, si acesta n-a pregetat niciodata sa creada in ea, evident. Iar atunci cand niste profesionisti in PR s-au ocupat de EBA, aceasta a dat lovitura doar in cateva zile, obtinand mai multa popularitate decat doua partide de nu stiu cate carate.

E vba deci de imaginea publica a celor pe care noi i-am vrea (si extrapoland un pic, a la Viq, ca sa zic asa, parabola) si-n capu mesei de bucate, insa acolo ei sa faca foamea pe saturate, cum ar veni, in timp ce noi hapaim ca milogii si ne-asteptam ca ieroii sa ne spuna incontinuu povesti rozalii, pana cand - satui si incantati de mumoasele basme cu zana padurii si cu alti feti frumosi care baga-n pamant tonti zmeii - ca niste copii iubiti si bine ghiftuiti vom adormi, dar si, la rasboiul care biensur ca va veni intr-o neagra zi, si anume cand bucatele pentru boboru de inocenti copii portocalii se vor sfarsi si cand cei din capu mesei vor fi nevoiti sa se bata pentru bucate cu inamicii boborului lor de dragi, dar mancaciosi copii, sa se duca tot ei, conducatorii messei, in linia-ntai, noi sperand ca vor reusi sa smulga toata merindea de la gura copiilor galbini sau rosii (dupa caz, naz si praz), astfel ca povestea pe care la inceputul acestui paragraf incepui a v-o povesti sa nu se mai poata fini si sa nu mai dam niciodat de nacaz.

ps. Dear Viq. Daca vbim de ai nostri (caci de micutzii ceilalti ce ne pasa, n-asa ?), tre sa recunoastem ca imaginea lor publica este cam nashpa. Cel putin din acest punct de vedere, n-ai ce s-alegi, in afara Salvatorului Base, helas. 

Asa ca nu m-as mira sa-l vad pe hero-ul ista candidand ca independent, mai precis ca EBA. Parerea mea.