Care-i problema...? Fostul crunt prigonitor al crestinilor s-a putut preschimba intr-o clipita in Apostolul Neamurilor, fiind plasat astazi, alaturi de Sfantu Petru, pe frontispiciile besericilor Prigonitului de altadata, asa ca las-o balta, tata... "Nu ma-ntreba cine-am fost, intreaba-ma cine sunt". Nu de alta, dar daca te-am intreba chiar pe tine, tovarase CN, cine-ai fost si ti-am reproduce reportajele si odele s-ar vedea ca râde ciob de oala sparta, bre. Pe de alta parte, cinstit ar fi sa spui ca Vladimir Tismaneanu a fugit din Ro inca din 1981, pe cand nici Perstroika si Glasnostu n-aparusera, aloo, iar de atunci a devenit unul din criticii cei mai acerbi ai comunizmului si-ai ceausismului, in special, pe cand tu ti-ai continuat opera de activist flăcărar inclusiv pana-n ziua in care Comunizmu s-a-necat ca romu la mal, in decembrele ala de carnaval. Iar dupa aia, tu ai apucat-o pe calea burjuiului proletar postrevolutionar, facand avere prin scuiparea acolo unde altadata lingeai total si prin imbarligarea cu ex-militieni si ex-securisti din al nost fanar (spre a sfarsi, iata, pe aripile vantului secu-lar, aliat cu liota tovilor si baietilor, clar), pe cand Tismaneanu a devenit sefu comisiei de analiza si condamare a Sistemului Ticalosit, dovedind ca macar vrea sa iasa, in sfarsit, din Iepocalu Shit, iar nu sa ramana acolo, ca altii, la infinit.
A fi Pavel dupa ce-ai fost Saul e o onoare mare, fratioare; a fi Iuda dupa ce ai fost unul din Cei Doisprezece nu e o intamplare oarecare, mey, suflet de petice, ci e un pacat pe care nicio alta marsavie nu-l intrece.
A fi Pavel dupa ce-ai fost Saul e o onoare mare, fratioare; a fi Iuda dupa ce ai fost unul din Cei Doisprezece nu e o intamplare oarecare, mey, suflet de petice, ci e un pacat pe care nicio alta marsavie nu-l intrece.
No comments:
Post a Comment