Friday, July 10, 2009

Deasupra unui cuib de cuci

Scussi, colega… Văzând că poetu Dinescu nu are prăvălia deschisă, cel puţin momentano, pt comentarii, las aci commentu pe care i l-am pus în geam, temându-mă ca nu cumva f’un bagabont de pe strasse să mi-l rupă spre a-nveli cu el ideologia ce-i miroase…

Da, dar în acest caz…

…sloganul strategiei recomandate de tine spre a-i atrage de partea lu Antonescu2 pe mahării din top 300 nu ar trebui să fie: “Lăsaţi capitaliştii să vină la mine!”, ci “Lăsaţi tovii, băieţii, hoţii, sperjurii, jmekerii, sycofanţii, corupţii şi coruptibilii să vină la mine!” Căci ăia din “top 300″, pe care nu prea-i duce mintea la subtilităţi filologice sau ecnomice, ar putea înţelege naiba că e vorba de capitaliştii din Ioropa Mare şi-atunci ar ieşi iar cu pancarta aia din decembrista dotare: “Noi nu ne vindem ţara, căci nu mai avem ce fura, drea…!” Aşa, şi sărac şi cinstit, şi de nea Ivan Ilici didilit, şi de chazarul Patriciu arvunit, o să iasă, cum zici şi mata: un hit (cu “s” în faţă). Vezi, mey, ce se-ntâmplă dacă la Academia “Ştefan Gheorghiu” nici acum capitalizmul nu se-nvaţă, ci doar cum să dai din clanţă ca să echilibrezi o balanţă contabilă cotoroanţă?

Părerea mea, păi cum naiba.
……………………………………..
ps. În altă ordine de idei: sigur că situaţia (voastră) e nasoală, însă exemplul meu – un poesel Ro din toante timpurile, după unii - ar trebui să-ţi stea ca un far călăuzitor în faţă: de când mă ştiu, am trăit cu subt 10 milioane ROL /lună, iar drepturile mele de auctor nu totalizează, împreună, c/v a 10 cartuşe Kent, aloo. Cum de altfel n-am decât o cărţuile publicată – şi aia, la 10 anişori după ce a fost premiată şi la 20 după ce a fost scrisă -, iar presa voastră “independentă”, inclusiv cea culturală, la fel de imparţială, nu se-nghesuie să-mi publice nişte manuscrise unice, carele pe next generations se crede că le va nebuni, într-o bună zi : “Poemul de oţel” (reeditare), “Epistolarul iepocal”, “Publicistica din hyperspatz”, “Apelul către Europa”, “Planeta Ou”. Aşa că sursum corda, la Romanica se poate trăi şi ca un bow, chiar dacă eşti genial & herou, şi viţăvercea, domnu meu…

No comments:

Post a Comment